Tradiții

Ca în atatea locuri de pe întinsul tarii noastre, constiinta folclorului, specifica satului românesc, este prezenta si în comunitatea sateasca a Starchiojuiui. Credintele si obiceiurile stravechi, îndeosebi cele privind momentele importante ale vietii omului — nasterea, casatoria si moartea, prezinta un mare interes pentru localnici.
Botezul copilului constituie o sarbatoare însemnata pentru întreaga familie, care participa la pregatirea, efectuarea actului la biserica si apoi sarbatorirea copilului botezat de nasul ales de familie. Nunta, al doilea eveniment din viata omului, cunoaste o suita de ceremonii începute cu vedrele de sambata seara, continuate duminica la zi si seara cu ceremonia cununiei religioase si sfarsind cu masa, darul si dansul care se prelungeau pana luni dimineata. Nuntasii invitati direct de ginere si ajutorul sau în preajma nuntii serveau vin sau tuica din plosca respectiva, frumos împodobita cu batiste cu „miri”, dupa care exprimau urari tinerilor însuratei, cu dorinta lor de a participa la sarbatoarea marei bucurii. Luni dimineata, lautarii le canta tinerilor la fereastra „Zorile”. Actul pregatitor al nuntii îl constituia logodna, în cadrul careia se exprima acordul tinerilor pentru casatorie si aprobarea parintilor; de asemenea, se scria „foaia de zestre” a viitoarei mirese (lista obiectelor oferite fetei de catre parinti, terenuri agricole, animale de munca etc), se stabileau nunii si data nuntii. Tristul moment al vietii omului — înmormantarea, la care sunt prezente rudele cele mai apropiate, urmate de o multime de prieteni, cunostinte, se înscrie si el în obiceiurile traditionale ale vietii spirituale crestinesti. El este urmat prin practica pomenilor (parastaselor) care se repeta la : trei zile, noua zile, trei saptamîni, sase saptamâni, un an, trei ani si sapte ani. La pomenirea de sase saptamîni, la un an si la sapte ani, se dau de pomana din obiectele de îmbracaminte si încaltaminte ale celui decedat. „Datinile si obiceiurile priveau deopotriva si îndeletnicirile fundamentale agrare; practicarea lor a avut initial menirea sa asigure colectivitatii recolte bogate si turme numeroase”, afirma profesorul universitar Dinu C. Giurescu.
Cu multa minutie sunt pregatite cantecele si urarile de Craciun de cei mici si foarte tineri care, înca din ajun, vor colinda din casa-n casa cantand vestitul „Buna dimineata la Mos Ajun”. O parte dintre colindatori merg cu sorcova ce învioreaza sufletele tuturor ascultatorilor, altii cu „irozii” si cu „capra”, iar formatii lautaresti merg de la Anul Nou pana la Boboteaza, cu „Vasilca”. Prin ,,Va-silca” se întelege capul unei scroafe împodobit cu flori naturale si artificiale cu panglici si verdeturi de mancare, pus pe o tava în fata unei oglinzi. Uneori era reprezentata de o papusa de marime mijlocie. Nu lipseau nici „paparudele” si „caloianul”; ele erau cântece executate de grupe de copii menite sa aduca ploaia, organizate deci în perioadele secetoase.

0saves
Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă un comentariu folosind secțiunea de comentarii de mai jos. Dacă vrei să primești ultimele articole de pe site pe mail, te poți abona aici .