Muzeul

În vara anului 1944, cand numeroase familii pioiestene s-au refugiat la Starchiojd din cauza bombardamentelor aeriene, profesorul M. Râpeanu, însotit de istoricul Nicolae Simache și distinsa învățătoare ploieșteană Cornelia Ionescu Lungu, cărora li s-au atașat Elisabeta (Lucica) Gârbea, o entuziastă învatatoare locala, ca si unii tineri elevi din scoli secundare, a reusit sa creeze un muzeu, în cadrul caruia au fost expuse numeroase piese reprezentative ale vietii economico-sociale: rasnita de macinat boabe de cereale, razboiul de tesut cu suveica si vatale, vartelnita, melita al carui cutit (lama lata) de lemn actionat(a) manual zdrobea tulpinile de canepa sau de in dupa ce erau supuse procesului de „topire” în lacuri de apa, putineiul de batut laptele si obtinerea untului, pisalogul si teica etc; de asemenea, au fost colectionate diferite acte vechi, foi de zestre, acte de proprietate, chiar carti vechi etc, carora li s-au adaugat o gama variata de tesaturi începand cu iile si camasile colorate cu raurile de arnici si muli-neuri si terminand cu covoarele (scoartele) de lână.
Muzeul, compartimentat stiintific, a fost instalat initial în trei camere ale casei lui Costica D. Chesca (Pantazi) de pe ulita Sf. Treime. Inaugurarea asezamantului a constituit o adevarata sarbatoare pentru comuna vechilor mosneni, onorata cu prezenta unor figuri reprezentative ale intelectualitatii pioiestene precum: Gheorghe Canciu-inima matematicii ploiestene si Octavia Nicolescu (de aceeasi specialitate), Remus Ionescu Gregorian, profesor de limba si literatura româna, Eustatiu Pretorian parizianul si Maria Radu-lescu-profesori de limba franceza, Nicolae Balan-protagonistul lui Cicero, Grigore D. Savu, profesor de stiinte naturale. Iosif Pop — mare maistru al penelului sl sevaletului, în frunte cu C. M. Râpeanu, presedintele filialei Prahova a Asociatiei generale a profesorilor secundari din Bomânia, însotit de profesoara Valeria Rapeanu, sotia sa, cum si neuitatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului de istorie al jud. Prahova. N-au lipsit nici învatatorii comunei, ca si unii tineri elevi ploiesteni si locali, iubitori de arta. Dupa o mutare în casa vecina a lui Constantin C. I. Chesculescu (Tica) si disparitia catorva piese valoroase, în 1968 muzeul a fost instalat în casa batrana de peste 200 de ani, cu beci la parter, cu o originala fatada specifica zonei, proprietatea Sofiei Chesca. Institutia a fost preluata de Muzeul de istorie al judetului Prahova si a functionat pana la cutremurul din 4 martie 1977, cand cladirea a suferit avarii serioase ce au determinat închiderea acestei unitati culturale, unica în felul ei în depresiunea Chioajdelor. N-ar fi posibila o renastere a acestei institutii muzeistice, care sa imortalizeze viata si valoarea comorilor de arta de-a lungul timpului apartinand batranului Chiojd Mare?

Casa țărănească din imagine este din Bătrâni, com. Starchiojd și este expusă la Complexul Naţional Muzeal “ASTRA” – Sibiu.

Denumirea în muzeu:   Cârciumă ţărănească

Denumirea locală: “Hanu lu’ Zamfirache”
Etnia: români
Zona etnografică: Prahova
Provenienţa: Bătrâni, com. Starchiojd, jud. Prahova
Descriere
Construcţie cu două corpuri alipite în “L”: unul monocelular (cârciumă, prăvălie şi celălalt cu trei încăperi (casa mare, tinda, casa mică); bârne de fag; bârne de stejar; acoperiş în patru ape; învelitoare din şiţă de brad
Planul construcţiei: TIP: -Construcţie cu 2 corpuri alipite în L: monocelular şi tricelular; DESCRIERE: -1. Cârciumă, prăvălie 2. Casa mare, tinda, casa mică
Fundaţia construcţiei: MATERIAL: -beton; TEHNICA: -turnare
Temelia: MATERIAL: -piatră de râu; TEHNICA: -zidărie
Pivniţa: AMPLASAMENT: -Sub camera cârciumei.; MATERIAL (pereţi): -piatră; beton
Pardoseala construcţiei: Podele de scânduri, pivniţă argilă
Pereţii construcţiei: MATERIAL: -bârne de fag; bârne de stejar; TEHNICA: -tencuire; IMBINARE: -cheotori rotunde
Şarpanta: TIP: -în patru ape; MATERIAL: -lemn de brad; TEHNICA: -tăiat; asamblat; IMBINARE: cheotori rotunde
Învelitoare: MATERIAL: -şiţă de brad; TEHNICA: -tăiat în solzi de peşte; ÎMBINARE: -cheotori rotunde
Evacuarea fumului: Prin “fumaie” aflate două câte două deasupra camerei cârciumii şi a tinzii.
Inscripţii: TRADUCERE: -; AMPLASARE: -; ÎMBINARE: -cheotori rotunde
Stare de conservare: Foarte bună
Autorul fişei: Ioan Fulea-Popa
Data: 11.03.1998

Informațiile au fost preluate de pe site-ul cimec.ro.

0saves
Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă un comentariu folosind secțiunea de comentarii de mai jos. Dacă vrei să primești ultimele articole de pe site pe mail, te poți abona aici .
Tags: